Eu si corpul meu

complexe

Cand aveam vreo 4 ani, mama m-a inscris la cursuri de balet. Dupa prima clasa, profesoara ne-a spus cu regret ca nu pot practica acest sport deoarece nu prea am ureche muzicala si, in plus, sunt prea grasa. Mi-aduc aminte si acum (razand de fiecare data, recunosc), dezamagirea enorma pe care am simtit-o, tinand-o pe mama de mana si uitandu-ma la tutu-ul meu roz pal. De atunci, am inceput o relatie conflictuala cu corpul meu.

In scoala, am avut o prietena care, probabil luptandu-se cu propriile ei frustrari adolescentine, mi-a desfiintat constat orice tinea de infatisarea mea: picioare, piele, talie, sani, par. Mi-aduc aminte si acum, o data mi-a scris o pagina A4 de defecte unul sub altul. Apoi, la pubertate am inceput sa ma lupt cu propriile complexe: incepusera sa mi se rotunjeasca soldurile, sa-mi creasca sanii (evident, asimetric), sa-mi apara par pe unde nu aveam inainte si, inevitabil, cate un cos pe varful nasului. Am trait toata adolescenta sub obsesia modului in care aratam, dar presupun ca toate perioadele astea sunt normale pentru acea varsta. Apoi, in anii de facultate, am avut iar constant complexe intarite de iubitul meu de atunci. Ba aveam sanii prea mici, ba nu eram suficient de atragatoare incat el sa ma adore, ba incepusem sa ma ingras si facusem o obsesie pentru cele 2 kg in plus.

Cel mai rau insa, a fost in jurul varstei de 24 de ani cand, in urma unei deceptii, m-am ingrasat 10 kg in 2 luni. Abia atunci am descoperit cat de frumoasa eram inainte. Iar atunci, cu 10 kg in plus, am devenit victima criticilor si comentarilor rautacioase din jurul meu, toate cu pseudoscuza ca erau pentru binele meu. De parca eu nu stiam ca nu-mi mai vine nicio pereche de blugi si de parca toata valoarea frumusetii mele statea in 10 kg.

Astazi, 3 ani mai tarziu, am dat jos 7 din cele 10 kg puse. Iar astazi, poate pentru prima oara in viata mea, imi tratez corpul cu respect, ca fiind parte din mine, nu doar un instrument de comunicare si transport. Tot astazi, ma mai surprind uneori judecand oameni grasi, ca apoi sa ma mustrez singura pentru tratamentul pe care il ofer altora, tinand cont cat m-a demoralizat acelasi tratament in trecut. Feminitatea, demnitatea, decenta, sunt valori mult mai importante decat ce-ti arata cantarul. A fi sanatos, fericit, energic sunt calitati mai importante ca dimensiunea taliei si cu ecou mult mai mare in viata noastra si a altora din jurul nostru,

Odata ce am inteles si mi-am insusit faptul ca ura nu va aduce niciodata rezultate, ca trebuie sa te iubesti, respecti si tratezi cum poti mai bine, razboiul cu corpul meu s-a incheiat. Iar daca inainte credeam ca a fi slab te face atragator, astazi am inteles cu adevarat ca a te iubi si a lasa lucrul asta sa se vada in toate aspectele cotidiene, te face cu adevarat irezistibil.

About The Author

ionlylovelust

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>