De la sef la coach

leadership coach

Astazi am fost la primul eveniment de PR, meseria mea de baza, de cand am terminat formarea de coach. Lucrurile, acum, se vad diferit. Se vorbeste acceasi limba in continuare, dar data fiind formarea, creierul meu percepe, decodeaza si memoreaza cu totul si cu totul alte informatii.

Mi-a ramas bine impregnat in minte mesajul tuturor leaderilor de succes prezenti la conferinta, idee comuna cu pozitia pe care un coach trebuie sa o aiba in raport cu clientul sau: conducatorul unei companii, pentru a deveni si unul carismatic, un lider informal, ales si nu impus, trebuie sa coboare de pe piedestalul fals pe care s-a urcat odata cu numirea in post. Sau, pe scurt, cum frumos a spus unul dintre invitati, trebuie sa renunte sa mai joace rolul girafei la gradina zoologica, privind vizitatorii de sus in timp ce acestia se minuneaza de lungimea gatului ei.

In coaching, asta se numeste low positioning: ii permiti celui din fata ta sa fie propriu expert, neoferindu-i solutiile tale pentru probleme lui. In leadership, asta se traduce in increderea de a permite angajatilor tai sa faca munca pentru care au fost angajati. Suprapunand coaching-ul cu leadership-ul, ideea ce rasare este necesitatea de a-i oferi celui din fata ta spatiu suficient cat sa se desfasoare si increderea totala ca poate si va gasi cea mai buna solutie pentru propriile probleme.

De asemenea, s-a vorbit despre rolul conducatorului in motivarea echipei. Sigur, acesta trebuie sa-si asume responsabilitatea de a asigura un mediu cat mai bun de lucru si a oferi un exemplu de urmat. In schimb, niciodata nu trebuie sa-si imagineze ca motivatia externa este suficienta pentru a crea actiuni de durata. Altfel spus, dupa ce s-a asigurat ca toti soldatii au echipamentul necesar, un lider inspira aruncandu-se primul in batalie, nu stand pe margine si urland texte motivationale spre campul de lupta.

Pentru mine, astazi s-a vorbit despre respect, o schimbare majora in relatia traditionala sef-subaltern. S-a vorbit despre responsabilitatea persoanala de a-ti face meseria cat mai bine si a avea grija de buna starea echipei tale, limitand implicarea aproape total in procesele de decizie personale. De asemenea, s-a conturat ideea draga mie, cum ca un lider bun, ofera, in primul rand, spatiu suficient si incredere celor din jurul sau pentru a-si atinge potentialul.

Pentru prima data, de pe piedestal, liderul a coborat printre subalterni, oferindu-le grija lui si increderea ca ei, si nu el, sunt specialisti in propriul job. Atitudinea asta, in viata profesionala si privata, ofera celor din jurul nostru oportunitatea sa infloreasca, atingandu-si potentialul. Iar atitudinea asta este porunca de baza a coachingului.

About The Author

ionlylovelust

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>