Tu crezi in fantome?

Nu-i deloc usor sa traiesti cu un creier hiperanalitic si o fire super sociabila. Ma simt cumva prinsa intr-o cursa: creierul nu-mi tace niciodata, iar eu voi cauta mereu noi surse de inspiratie pentru monologul interior.

Am o sete aparte pentru socializare. Imi place sa cunosc oameni, sa aud povesti si sa observ reactii. Insa orice replica si gest imi vor atrage atentia si vor intra sub lupa analizei neincetate.

Caut explicatii pentru orice mica scena citadina. Uneori nici nu stiu de unde vin interpretarile si lucru asta ma sperie, alteori ma bucura. Sunt un singur om cu o multitudine de pareri, luate si excluse pe rand, pana cand ajung la cea care mi se pare cea mai aproape de adevar.

Din fericire insa, vorba neincentata din fundalul existentei mele, m-a invatat sa gandesc si analizez dintr-o multitudine de unghiuri tot ce-mi atrage atentia. Am ajuns sa ma bucur de o privire 360 de grade asupra oricarei situatii. Iar asta, ma va face sa vad mereu binele, chiar si atunci cand este cel mai greu de observat.

Nu mai cred in fantome, insa ma bantuie un gand..